Intenția de a induce în eroare este la fel de veche ca omenirea. Într‑un climat contemporan în care faptele și informațiile false se amestecă și sunt intenționat amestecate, gestionarea știrilor false devine importantă în numeroase arii ale vieții cotidiene, de la politică la informații despre sănătate și studii științifice. Acest volum pune întrebarea ce anume îi face pe oameni să accepte și să distribuie informații false și ce se poate face pentru a contracara acest fenomen. Aceste trei aspecte trebuie înțelese în contextul creat de rețelele de socializare online care au schimbat în mod fundamental modul în care informația este produsă, consumată și transmisă. Pentru a răspunde acestor întrebări, volumul de față aduce laolaltă experți consacrați din diferite domenii ale psihologiei și ale științelor înrudite, precum științele informației și științele politice, care prezintă cele mai recente studii, teorii și aplicații legate de domeniul dezinformării și propun diferite direcții de intervenție pentru a contracara știrile false. Reiner Greifeneder este profesor de psihologie socială la Universitatea din Basel, Elveția. Cercetările sale se centrează pe impactul judecăților asupra sentimentelor, experiența indivizilor de a fi excluși social și modul în care indivizii contruiesc adevărul. Mariela E. Jaffé este doctorand în psihologie socială la Universitatea din Basel, Elveția. Cercetările sale se focalizează pe construirea socială a adevărului și pe preferințele indivizilor cu privire la diversitate. Eryn J. Newman este profesor la Universitatea Națională Australiană. Cercetările sale urmăresc modul în care oamenii ajung să creadă și să-și amintească că anumite lucruri sunt adevărate și cum informațiile tangențiale sau pseudo-dovezile pot influența evaluarea informațiilor în viața cotidiană. Norbert Schwarz este profesor de psihologie și marketing la Universitatea din California de Sud. Cercetările sale investighează modul în care se iau deciziile și implicațiile acestui fapt pentru opinia publică, comportamentul consumatorului și cercetarea din științele sociale. Din ce în ce mai multe cercetări arată că până și o expunere minoră la o fotografie care are legătură cu subiectul, dar care nu e concludentă, îi poate face pe oameni să creadă că o afirmație asociată este adevărată, în ciuda faptului că fotografia nu oferă dovezi semnificative în privința veridicității afirmației, un efect al „senzației de veridicitate . Acest efect durează câteva zile și influențează mai multe tipuri de raționamente, inclusiv judecăți referitoare la cunoștințe generale, la predicții despre evenimente viitoare și judecăți cu privire la propriile amintiri episodice. – Autorii
Editura: Trei
