,,De-a lungul istoriei moderne, femeile au luptat sa fie recunoscute in totalitate ca fiinte umane: moral, intelectual, precum si ca cetatene cu drepturi politice si civile depline. La nivel global, nenumarate femei nu se bucura nici astazi de cetatenie deplina sau de egalitate de gen. Volumul de fata examineaza drumul femeilor catre cetatenie democratica, asa cum s-a conturat in ultimii 70 de ani in Romania.” – Maria Bucur, Mhaela Miroiu ,,Prin incursiunile in istorie, in etnografie si in domeniul analizei politice, Nasterea cetateniei democratice. Femeile si puterea in Romania moderna se constituie intr-un adevarat tur de forta. Toti cei interesati de Europa postcomunista vor dori sa citeasca aceasta carte, care dezbate chestiuni de referinta in Romania, Polonia si Ungaria. Temele sale principale ‒ statutul femeilor, puterea si democratia ‒ se adreseaza atat cercetatorilor, cat si publicului larg.” – Jeffrey C. Isaac, Indiana University, Bloomington Fragment din carte: Aceasta repondenta s-a nascut cu un deceniu si jumatate inainte de venirea la putere a comunistilor, cand rolurile domestice de gen erau clar separate, iar femeile erau principalele ingrijitoare ale copiilor si ale casei. Felul in care ea a descris schimbarea dinamicii de gen, ca pe un proces care a inceput sa semene de-a lungul timpului din ce in ce mai mult cu un parteneriat, poate fi considerat ca o interpretare pozitiva a modului in care relatiile intre femei si barbati au evoluat in Romania, dupa al Doilea Razboi Mondial. Totusi, unele detalii din alte interviuri evidentiaza faptul ca exista o diferenta semnificativa intre dorintele privitoare la parteneriat si realitatea de zi cu zi. Limbajul folosit de femei este simptomatic pentru acest decalaj. De exemplu, ele observau ca barbatii erau de ajutor, subintelegandu-se ca femeile isi asumau responsabilitatile gospodariei, in timp ce barbatii mai degraba le asistau. In ciuda acestui fapt, intervievatele noastre afirmau ca barbatii si femeile colaboreaza si isi impart responsabilitatile casnice mai des in prezent decat in trecut, o schimbare pe care ele o percepeau ca pe un progres real. Femeile nascute in timpul primelor doua decenii de regim comunist au articulat mai clar conceptul de parteneriat si l-au considerat o norma. De exemplu, M.T. (56 de ani) ne-a vorbit despre relatia cu sotul ei: R: In primul rand, barbatul meu m-a ajutat foarte mult, ca, daca nu ma ajuta… nu aveam mama, soacra… [nu as fi avut pe] nimeni… Ne-am completat unul pe altul. Cand era el liber, avea grija de fata, cand eram libera, aveam eu grija de ea. I: In familia dumneavoastra, cum va imparteati treburile casei? R: Nu e important cum le imparti, cand e nevoie de ceva si are el timp, se ocupa el. Eu la fel… Cand era la facultate, eram casatoriti si fata noastra era mica, el facea pe mama in locul meu si se juca cu ea sau se ocupa de treburile gospodariei, iar eu lucram la lucrarea lui de licenta. Era un proiect dificil, cu multe anexe cu desene, si, pentru ca ma pricepeam la asta, am desenat schitele de care avea nevoie, pentru ca nu exista xerox pe vremea aia… Asa ca l-am ajutat cum m-am priceput; ne ajutam unul pe altul.
Brand/Autor Humanitas
