Editura: Carte/Fictiune/Literatura romana
In clipa aceea m-am intrebat – mai exact, am stiut – ca Sabina e fata pe care Agata o vazuse la bratul lui Cirus: „suie, cu parul ca inul, cu fata de un alb transparent, albastrui, ca sticla de Lalique, cu picioarele goale in sandale romane, cu o rochie de panza, incretita la gat ca o ie”. Nu, Sabina nu era imbracata asa si, mai ales, acum nu era suie. Dar portretul zugravit de Agata semana grozav de bine cu Sabina, asa cum aparuse pe maidan cu ani in urma, pajul Lucianei.
