Una din cele mai cunoscute relatii paideice din istoria psihologiei si psihoterapiei este cea dintre Freud si Jung. La inceput discipol preferat, ridicat de Freud la rangul de «print mostenitor», Jung devine, incepand cu 1912, fiu ratacitor si elaboreaza propria teorie despre inconstient si terapia psihanalitica. Inconstientul colectiv ia locul inconstientului personal in centrul conceptiei lui Jung despre psihic. Nu doar ceea ce a fost indepartat din constiinta in prima copilarie da continut inconstientului, asa cum credea Freud, ci si precipitatele experientelor fundamentale ale speciei care n-au fost niciodata in constiinta individuala. Articolele din aceasta carte, scrise de Jung in diferite momente ale vietii, documenteaza evolutia atitudinii psihanalistului elvetian fata de psihanaliza freudiana de la acceptare fara rezerve la critica din perspectiva propriei conceptii.
Brand/Autor Trei
