Domnişoara Noapte Bună Acest poem e pentru toţi copiii cuminţi Frumoşi, curaţi şi adormiţi de părinţi, Poem care se spune încet, aproape şoptit, cu ochii închişi Cu păpuşi în braţe, cu părinţi or cu jucării de pluş. E un poem curat care se spune la culcare Când se aud inimile cum bat mai tare El nu seamănă cu alte basme sau poveşti Căci te învaţă să iei noaptea-n braţe, s-o iubeşti. Aşa cum se ia întotdeauna o domnişoară Pe după umeri sau de mână, Crăiasa noastră, copii, e Domnişoara Noapte Bună Şi adoarme, numai ţinută-n braţe, într-o doară. Dar odată cu ea adorm numai cei cuminţi Toţi cei care înainte de culcare s-au spălat pe dinţi Şi-au aranjat patul să n-o ia cearceaful la vale Toţi cei care s-au îmbrăcat frumos în pijamale. Când stelele se joacă pe cer ca-n curtea şcolii Şi s-au dus la culcare toţi sorii Iar lumea toată doarme dusă sub clar de lună Atunci te înveleşte şi te ia în braţe Domnişoara Noapte Bună. E un somn curat, prelung, pe care nu-l trezesc cocoşii Când visele-s poveşti cu prinţi, prinţese, bunici şi toată lumea bună Şi se ascund în gene, veghind la somnul vostru, toţi Ene moşii Dar mai presus de toate vă ţine strâns în braţe Domnişoara Noapte Bună.
Brand/Autor Litera
