Al cincilea roman din seria Melania Lupu . O noua enigma trebuie elucidata de maiorul Minerva Tutovan, cu ajutorul nepretuit al deja faimoasei Melania Lupu – cosmarul maiorului Cristescu vreme de zece ani. Sub palaria ei de personaj vetust, Melania ascunde o minte si apetituri de gangster. Disparitia enigmatica a unei statui dintr-un mic parc al Bucurestiului ii trezeste interesul, iar misterul se adanceste cand afla ca ea nu era doar un bust, ci si o fosta cutie postala, folosita de spioni germani in Al Doilea Razboi Mondial. Cum va rezolva insolitul trio cazul? Fragment din carte: Minerva se ridica si incepu sa circule agitata prin birou. – Pe viata mea, daca am intalnit vreodata o chestie mai fistichie! Pai, maine dispare Statuia Aviatorilor. Nu m-as mira sa fie opera vreunui tacanit care o fi citit pe undeva ca baietii din Chicago au umflat dama cu torta de la New York… Dar, apropo! De ce ne-au trimis noua dosarul? Avem de-a face cu un furt, infractiune de drept comun. Deci, de competenta Militiei. Si-au inchipuit ca somam? – Draga Minerva, ii explica Ionas cu rabdare, s-a facut o anumita corelatie cu dosarul Vladulescu. Statuia constituia una din cutiile oarbe folosite de spioni. Respectiv, mesajele erau depuse sub bucla stanga a papionului, as zice, mai degraba, date fiind dimensiunile, funda doctorului Contescu. – E prima data cand aud despre acest amanunt. Colonelul zambi usor: – Fireste. Nu tu te-ai ocupat de dosar, ci maiorul Gradinaru, pe vremea cand… aaa… relatiile dintre voi erau, ca sa zic asa, cam crispate. Nasul Minervei, antena nervoasa, o carmi la stanga. Intr-adevar, nu vorbise un an cu Gradinaru, decretand ca „nu intretine relatii cu oameni lipsiti de umor si aflati sub escarpenul nevestei . Isi permisese ceea ce ea considera a fi o mica farsa. Intamplator, Gradinaru isi uitase pe biroul ei agenda telefonica. Minerva, strafulgerata de o idee magnifica, tacuse, gura cusuta, cu buna intentie. Peste o luna, nefericitul isi sarbatorea ziua de nastere. Pe la sapte seara, se trezise din senin cu vreo cincizeci de insi, incarcati cu sticle, cutii de bomboane si un raion intreg de cravate de patruzeci si cinci de lei, dandu-i buzna in casa, pusi pe chef mare. Gradinaru, interzis, simtise ca-i vine ameteala. Nu se pregatise in mod special, frigiderul, chiar epuizandu-i pana la ultimul fir de patrunjel, ar fi facut cel mult fata la cinci-sase persoane.
Editura: Nemira
