Editura: Carte/Fictiune/Literatura romana
Dar doamna – ati ghicit-o: Scripca – era grabita. Saruta cu varful nasului o icoana, la intamplare, apoi imediat mana plina a preotului din strana. Sfintia-Sa o privi gales – jumatate ironic, jumatate compatimitor – si-i lua vorba inainte. – Iar ati pierdut!… – Iar, parinte. Dar Maica Domnului e buna… Si Sfintia-ta stii s-o indupleci. Parintele Grigorie isi opri un zambet inainte de-a ajunge pe buze, dar ironia din ochii-i verzi-albastri e o meteahna din nascare. Lasa Heruv
